Daltonismul alergatorului prin viata

Asa cum uneori vedem lucruri care nu exista, tot la fel, uneori, nu vedem lucruri care se intampla cu adevarat. Alteori vedem lucruri care nu merg bine si nu ne simtim prea motivati sa le schimbam, in (aproape) toate celelalte situatii le vedem si le schimbam, dar mai sunt acele momente in care vedem lucruri si nu le putem schimba, sunt acele dati dati in care ne simtim neputinciosi.

Stai, te gandesti, analizezi firul A, apoi analizezi firul B. Nu mult dupa incepi sa combini bucati din firul A cu firul B si emiti o noua ipoteza. Unde a batut fluturele gresit din aripi?  A provocat el uraganul sau doar o usoara criza de astm unui tanar bibliotecar scotian?!  Oare tsunami-ul ar mai fi avut loc daca fluturele naravas nu ar fi batut din aripi? L-ai fi putut convinge sa nu mai bata sau in caz contrar, l-ai fi oprit tu? Dar cum ai fi putut sa o faci fara sa il ranesti, e totusi un fluture si il iubesti? Sau inevitabil cataclismul ar fi avut loc independent de actiunile tale precum vulcanii care erup la climax?

Sunt intrebari pe care ni le punem constienti ca raspunsurile corecte nu le vom putea primi niciodata, comunicarea cu universuri pararele fiind inca taxata scump in Roaming.  Dar nu o facem din pasiune, ci din curiozitate, oamenilor nu le plac intrebarile fara raspuns si chiar si atunci cand sunt incapabili sa-l ofere, scot unul rapid din joben, il arunca pe masa si cred cu tarie in el, constienti insa de superficialitatea gestului. O intrebarea fara raspuns e ca un parfum fara capacul lui, te irita, te intriga si nu te lasa sa-ti savurezi cartea.

Traim intr-o lume rapida, in schimbare, intr-un ocean de nesiguranta. Orice decizie te poate arunca de pe traseul prestabilit asemenea unei curbe periculoase nemarcate, dar la fel de bine te poate ghida spre o fericire pe care nici nu o intuiai, catre o fericire pe care nu o preconizai. Ai o destinatie neclara, mereu in miscare, nu ai un punct pe o harta, iar busola din sufletul tau, inghetata de avalansa de sentimente, e mai pierduta in spatiu ca tine. Punem accent pe destinatie si nu pe drum, privim in fata in loc sa privim in stanga noastra, ne gandim prea mult la viitor in loc sa ne bucuram de fiecare moment, inconstienti ca altul la fel s-ar putea sa nu mai fie.

Toate acestea sunt variabile din ecuatii vietii, nu stii ce semn sau ce culoare au, nu stii daca trebuie sa le inmultesti, sa le aduni sau sa le imparti. Tot ce stii e ce nu stii nimic. Dar speri.

 

Spune-ti parerea