Ce m-a motivat în toți acești ani

Acum o lună, Andrei, coleg din EFdeN, m-a întrebat ce mă motivează pe mine în viață și de atunci tot încerc să găsesc răspunsul potrivit. Cred că motivația s-a schimbat gradual în ultimii 7 ani, din 2010 când am luat contact cu Solar Decathlon și am început un drum diferit în viață față de cel clasic.

Cel mai mult îmi doresc să nu mă plictisesc și asta mă motivează, mă întreb cum aș vrea să arate viața mea dacă ar fi un film live-streamed 24/7 și încerc să o creez. Aș vrea să pot spune că sunt mândru de ce am făcut în fiecare moment, cum am acționat, gândit, comportat în toate instanțele vieții. Ideea de perfecțiune mă atrage și motivează și nu doar la un capitol sau două, ci vorbesc de echilibru, altruism și alte virtuți. Acum 7 ani însă erau alte motive.

1. Curiozitate și Aventură.

În 2010 căutam să fac și altceva în afară de facultate, de a-mi umple timpul cu ceva mai interesant decât jocuri pe calculator, ieșit la discuții sau stat prin parcuri și petreceri, de a face ceva practic, nu doar teoretic; eram conșient că pentru a primi, trebuie să ofer și că oamenii sunt plătiți în funcție de valoarea pe care o generează, nu în funcție de timp. Am fost motivat de curiozitate să intru în PRISPA.

2. De a crea lucruri extraordinare în echipe interdisciplinare.

În cei 2 ani care au urmat am fost motivat de ideea de a face ceva ce nu a făcut nimeni, eram prima echipă care reprezenta România în Solar Decathlon. Am realizat că aceea era cea mai ambițioasă echipă în care puteam intra la momentul respectiv și am învățat cum să visezi că poți schimba ceva și cât de multă muncă este nevoie pentru a face ceva extraordinar. Apoi am fost motivat de schimbare și de potențialul uriaș al lucrului într-o echipă interdisciplinară.

3. Să transform idei bune în realitate, să dau naștere unei mişcări.

Apoi a urmat EFdeN unde inițial, în 2012, am fost motivat de ideea de a face un proiect ce are potențialul de a face o Românie cu clădiri mai bune și oameni mai conștienți de importanța clădirilor. Motivația mea pentru 2012-2014 a fost crearea unei organizații care să crească în zona de practică în educație și sustenabilitate în construcții. În calitate de Manager Proiect am fost motivat de oportunitatea de a învăța cum să transform idei in realitate. Cum treci de la de la idee la primii câțiva oameni și apoi la o echipă de 50 de persoane, cum faci rost de resursele necesare, cum implementezi un astfel de proiect și cum faci trecerea spre continuitate procesului. Totul este un puzzle cu piese.

4. De a nu renunța acolo unde toți ar fi renunțat. Efectul Marvel, desigur.

Și asta cred că se trage din faptul că îmi plac filmele cu super-eroi. În 2014-2015 am fost motivat de ideea de a nu renunța atunci când ai un vis. După locul 19 în competiția de la Versailles, întorși cu probleme financiare și fără să știm unde să punem casa, ne-am trezit 7-8 oameni pe cap cu toate problemele (echipa care fusese la Versailles nu se ‘înscrisese’ și pentru etapa aceasta), așadar mai rău de atât nu prea se putea. După Versailles am fost motivat de ideea de a nu renunța, de a transforma un aparent eșec într-o poveste de succes și când toți au zis stop, am zis că voi continua indiferent dacă asta înseamnă să rămân singur.  Din fericire au rămas câțiva oameni minunați atunci și nu am rămas singur.

5. Să devin cel mai altruist și generos om posibil. Să mă scot din ecuație.

Povestea cu dormitul în cuva unui buldoexcavator m-a motivat să fiu mai bun și să am încredere în umanitate. În 2016 mi-am propus să devin cât de altruist posibil, să mă concentrez pe succesul altora, nu pe propriu succes. Asta mă motivează și acum, ca indiferent ce s-ar întâmpla, să fiu cât mai stoic posibil. Cu asta a venit și realizarea faptului că ideea de ‘a schimba lumea’ este o dorință egoistă și nerealistă, un buzz word, dar să încercăm să o facem puțin mai bună este realizabil și extraordinar.

6. Să nu mă plafonez, ci să continui să fiu mai curios și ambițios.

În 2017 am co-fondat o companie care nu a ieșit chiar așa cum mi-am dorit, a fost o perioadă în care am învățat diferențele între o companie și un ONG în ceea ce privește comportamentul oamenilor, valorile și ambițiile lor și goana după acumulat. Să revin cu picioarele pe pământ a fost următorul task și să îmi dau seama că una dintre cele mai mari capcane în care cad oamenii este aceea de a avea impresia că au muncit suficient, că au învățat suficient, că au făcut suficient.

7. Să am răbdare și să nu fiu superficial.

După 2 ediții de Solar Decathlon poate mulți ar spune că ar trebui să merg mai departe, că am acumulat tot ce aveam și că acum sunt într-o poziție confortabilă, persoana cea mai experimentată. Am decis să mai trag o fisă în Solar Decathlon, pentru 2018 la Dubai, pentru că mai sunt multe lucruri de făcut și de învățat și este o experiență extraordinar de complexă. De-abia dupa 8 ani de Solar Decathlon voi putea spune că am învățat tot ce era de învățat, nu doar să ating concepte la suprafață și să pară că știu.

8. Să creez alți leaderi în EFdeN și nu numai.

Unul dintre cele mai importante obiective pe care le am pentru următoarele 16 luni este de a crea alți leaderi și de a mentora, de a forma o echipă care să poată duce EFdeN mai departe după 2019 mai sus, mai eficient și mai bine, să facă ceea ce am făcut până acum să pară insignifiant. Nu este un task ușor, este mai ușor să te motivezi pe tine, decât pe alții, să faci tu decât să înveți pe alții, să vrei tu decât să îi convingi pe alții.

9. Să scalez și eficientizez impactul pe care îl pot avea.

Despre asta vorbim după 2019…

 

Spune-ti parerea